De ce nu merg la slujba de Inviere

In ultimii 2 sau 3 ani n-am mai mers la slujba de Inviere si nici n-am de gand sa mai fac asta. Nu gasesc un motiv bun pentru a ma tari pana acolo ca sa aduc o lumanare aprinsa acasa. Sa vedem totusi ce motive ma fac sa stau acasa:

– primul ar fi cel spiritual, pentru ca nu am pur si simplu treaba cu dumnezeu.

Sa zicem ca n-ar fi mare chestie asta si ca as putea sa merg de decor cu familia sau cu Lemonade insa:

– nu suport locurile extrem de aglomerate, precum curtea bisericii in momentul respectiv. La fel cum nu suport autobuzele de Carrefour sau Auchan, in care se urca vreo 60-70 de insi si stam ca sardinele, mai mai sa ne urcam in poala soferului.

– nu suport oamenii care se imping. Ce ba, nu ajunge flacara si la tine? Sta familia pe intuneric si le duci lumina divina? Nu? Pai atunci stai calm si asteapta ca toti oamenii (pardon, ca aproape toti sunt idioti si se imping). E o flacara, nu-s pachete cu mancare.

– nu suport oamenii care se freaca de mine ca sa se plimbe de colo-colo. Vii la 23:50 si ai si pretentia sa ajungi la treptele bisericii?

– nu suport oamenii cu lumanari in mana. Majoritatea oamenilor fie sunt idioti, fie le tremura mainile, asa ca accidentele soldate cu par sau haine arse nu sunt putine. Vreti sa ardeti ca sobolanii?

– nu suport duhoarea. Inevitabil, pe o raza de cativa metri patrati, trebuie sa fie unul care sa puta si de la care mirosul sa ajunga departe, la fel ca radiatiile de la Fukushima. Si daca nu e unul care sa puta a caine mort, oamenii transpira cand stau inghesuiti si tot o sa miroasa urat.

– nu suport aurolacii de la poarta. Ai dracu nespalati vin sa ia pachete de pomana. Mai prosti aia care le dau. A, ce, e sarman? La munca!

Cam astea ar fi motivele si sunt destule incat sa nu vreau sa ma duc la slujba de Inviere. Probabil e ultimul loc in care imi doresc sa merg.